Carpe diem

Carpe diem
Ne cunoastem de multi ani, de la Partid , unde ne-am placut empatic.
De fapt, la inceput l-am suspectat de cine stie ce interese, dar, intrucat nu au existat solicitari speciale, am dedus ca este vorba de o stare de simpatie aparte, pe care unele persoane o pot nutri, fara un interes anume; pur si simplu , un soi de prietenie fara afectiune. Sau poate faptul ca ii place sa povesteasca, fara alt scop decat acela al nevoii de a-si da importanta, fara riscul intreruperii cu brutalitatea specifica egoismului
ce-l caracterizeaza; sau poate este situatia cand noi toti avem nevoie sa primim un ajutor
moral, prin simpla rabdare de a ne fi fost ascultat pasul, fara gesturi de nerabdare nervoasa; sau poate, inclinarea mea de a nu intrerupe firul povestirii decat prin intrebari aparent preocupate fata de cate “verzi si uscate” mi se indruga;sau poate cine stie ce taine ale corpului emotional al fiecaruia dintre noi. Oricum, nu m-a preocupat motivul discutiilor agreabile sau chiar interesante pentru oricine are minimul simt social al comunicarii civilizate. Recunosc, din ce aud, imi plac sfaturile pe care le extrag singur sau mi le da impotriva blazarii fata de propriile interese, capitol la care, o spun deschis,sunt penibil de deficitar; observand cu subtilitate, ca nu-mi place sa ma zbat pentru cauze ce – mi par a fi pierdute din start,mi-o spune direct, ca vorbind pentru sine:”da eu nu-i las, fir-ar ei ai Dracului;ma bat pana-n panzele albe, pana reusesc!”.Demna remarca, buna si folositoare pentru oricare dintre noi, indiferent de sex, de varsta si de statut social. Desigur daca este vorba de o cauza corecta,morala, care sa nu impieteze asupra semenilor nostri.
Si, in general, eu fiind adeptul “educatiei prin sine insusi”, am reactionat favorabil la aceasta opinie; bineinteles, din acel moment, nivelul atentiei in a-l asculta, a crescut lo-
garitmic, iar placerea asteptarii de noi invataminte de “psihologie aplicata” , la fel.
Din motive stupide politic, nu ne-am mai intalnit ca acasa; locuind insa prin zona, drumurile noastre se intersecteaza uneori;foarte interesant, fiorii emotiei aflarii noutatilor, amplifica intr-un fel aparte clipa inceperii conversatiei. La fel s-a intamplat si deunazi , cand asteptand in statia de autobuz, i-am auzit vocea sonora salutandu-ma.
Ca de obicei, mi-a spus cu ce se ocupa : niste probleme de spatiu locativ,privind vila ce i-a fost retrocedata cu mici complicatii de vecinatate.In timp ce-mi povesteste, se intrerupe si incepe sa vorbeasca singur, eu ne mai intelegand nimic. Incerc sa redresez situatia, banuind un scurt circuit senescent.Probabil a observat incercarea – ochii mari , a nedumerire-soc; cand se opreste si-mi spune jenat: scuze, ca sa nu uit ceva din ce am de facut, repet in ordine,problemele in cauza; ma arat placut impresionat si-i
Spun ca gestul sau, face parte din trusa deprinderilor lucrului bine facut, laudand-ul pentru constatare;foarte mandru de moment,tine pentru o clipa sa aduca un oma-
giu tatalui sau neamt-sas, care l-a invatat modul organizat, nemtesc(remarc mandria etniei prusace). Retin,placut surprins, mai ales modul interesant si eficient de conduita in actiune. Intamplarea imi aminteste o mica, dar foarte plina de invataminte istorioara asupra deprinderii lucrului bine facut. O cunostinta, fost pacient al ilustrului chirurg Sedlacek, mi-a povestit amuzat, urmatoarele: inainte de a intra in salonul de operatie
celebrul medic avea in ziua respectiva obiceiul de a se inchide in biroul sau, unde bea cafea si fuma .Obiceiul era ca un ritual - savarsit zilnic. Apoi operatia se desfasura cu o inalta maiestrie si viteza.Intrebat de pacientul sau pentru , ce sunt aceste momente de reculegere, Eminentul Profesor i-a raspuns ca, in timpul respectiv , repeta in gand cu minutiozitate filmul operatiei pe care urma s-o efectueze.Astfel, cand incepea lucrul, totul se derula ca-n filmul vizionat in timpul acestei meditatii.Am ascultat cu multa placere aceasta povestioara plina de talc profesional , si am realizat, inca o data valoarea capacitatii de relaxare si de energizare a meditatiei asupra organismului caruia i se adreseaza .Candva,un prieten-chirurg imi povestea entuziasmat ca actul chirurgical,pentru drul Sedlacek,era o opera de maiestrie artistica, la care nu puteai aspira.Nu prea realizam atunci,starea lui de admiratie,dar dupa istorioara de mai sus cand am si aprofundat importanta meditatiei, totul mi-a devenit limpede.
Cat despre partenerul meu de povestiri, pana il voi reintalni o sa ma gandesc mereu la spiritul lui de intelepciune si la filozofia pragmatica, pe care voi incerca sa mi-o insusesc, fiind plina de invataminte:sa traiesc in prezent, si sa ma bucur de orice clipa grea sau nesigura;sa nu ma descurajez si sa nu fiu delasator; doar astfel, succesiunea de clipe traite din plin,va constitui ceea ce se numeste Fericirea.Incearca si tu,cititorule, ca viata e scurta. Incearca indemnul lui Horatiu “Carpe diem”, in sensul de “a culege roadele si mai ales bucuriile zilei de azi”; sau si mai recent sfatul maestrului Dinu Sararu:”Sa nu ratam clipa”.( 18.08.08).