vineri, 10 octombrie 2008

ADELA

In semiobscuritatea dupa amiezii de iarna, n-a vazut-o bine. A remarcat doar silueta inalta, cu forme pline, rotunjite de vizorul prin care a zarit-o in timp ce se grabea sa intre in apartament. Cu gandul la cele vazute, regreta putinul remarcat. Trebuie sa aiba un chip dragut, isi zice; care sa completeze mladierile molcome ale imbierilor de vino-ncoa. Si un zambet luminos,plin de caldura unor nebanuite promisiuni. De cand i-a vazut umbra, nu mai are liniste.Se plimba agitat si nesigur prin camera, fara un gand clar. Brusc, isi face curaj, se priveste in oglinda increzator,zambind si spunandu-si ca intr-un strigat de victorie:”Imi place de mine, neconditionat!”. Capatase acest obicei din ziua cand speriat de un esec , a citit undeva formula respectiva, ca un sfat sigur impotriva stresului specific momentelor de ezitare. O ultima privire in oglinda il asigura ca este pregatit pentru emotia confruntarii cu Umbra. S-a autoinvitat la vecina,pentru a-si limpezi mintea de obsesia curiozitatii care-l cuprinsese.Impactul primei impresii, a fost cel putin neasteptat. Un chip sobru,interiorizat,indicand fara dubiu, o fiinta cu preocupari departe de cochetaria emotiilor ocazionale. Barbia are o gropita discreta, delicata, poate ca si forta sufleteasca pe care o degaja. Lipsa oricarui zambet, cu toata politetea binevoitoare de pe fata, ce exprima degajarea celui sigur de sine, il deruteaza si necajeste. Nu asta era promisiunea iluziei ale carei plasmuiri l-au propulsat catre acest moment. Nici cafeaua cu care l-a servit,un gest concret de bunavointa si o invitatie la a se simti bine venit nu i-a sters senzatia de nedumerire incomoda pe care a perceput-o.A remarcat insa simplitatea naturala a gesturilor provenind probabil dintr-o constiinta de sine, specifica unor caractere puternice si rare.
Este derutat de impactul contrastului dintre impresia vizitei si impresia aparitiei meteorice a Umbrei. Desi viata il formase in spiritul ferm al convingerii ca “eternul feminin” este inseparabil de o superioritate pe care doar naturaletea o afirma si o consacra, nu se asteptase la o confirmare atat de categorica. Sub efectul socului a uitat sa guste din cafea; la plecare s-a scuzat cu un zambet jenat.Ea i-a raspuns , tot cu un zambet, amuzat insa. Faptul il deruteaza. Ce-o fi asa de amuzant?
Sa fi simtit ca-i, place? Doar a fost destul de sobru! Nu crezuse pana atunci, ca oamenii pot comunica emotional, prin vibratii ale sufletului, fara sa-si de seama .Auzise, ca si despre “dragostea la prima vedere”, dar nu le daduse importanta.Gandirea lui, restransa
doar la aspectele corporale ale vietii, nu realiza necuprinsul existentei in universalitatea sa.
Sceptic, isi spune ca Umbra nu –i patrunsese sufletul.Insa, intuitia, prudenta, il avertizeaza:”Nu fii atat de sigur.Poate fi inceputul!”.
Stanjenit,cuprinde cercetator cu privirea chipul inseninat de zambetul neasteptat. Aluneca pe deasupra gropitei din barbie si poposeste pe rotunjimile atragatoare ale coapselor pe care indiscretia materialului pijamalei, le evidentiaza. Uitand de gandul care- l speriase,si de o noua autotradare vibrationala, isi spune:”asemenea coapse, nu se pot termina decat cu genunchi demni de armonia locului ce-i apartin: plini, rotunzi si calzi” . Apoi:”Mai stii, poate ca este chiar un inceput ?
Brusc, o emotie inefabila, ii inunda trupul, incat `nici nu observa cand paraseste incaperea, fara sa salute.

Niciun comentariu: