Autodefinire

. Dupa plecarea norului si transpunerea visului pe blog, am ramas usor nedumerit:ce talc si sansa pot avea acestea?Ca in proverbul, cine cauta gaseste, raspunsul, mi-a venit dimineata, cand sotia, (parca as fi detectivul Columbo,care in orice investigatie, aminteste de sotia lui) ma cheama sa-l vad pe noul ministru al agriculturii, de fapt, prietenul meu, de candidatura in Parlamentul Romaniei-eu la deputati, el, la senatori-; M-am bucurat de veste, este un intreprinzator particular, temerar.Succint, istoria lui :inginer agronom, a pus toata agoniseala familiei, a si imprumutat bani de la Banca, riscandu-si toate bunurile,a arendat terenuri, a infiintat o unitate de mecanizarea agriculturii, cu care si-a efectuat lucrarile agricole, si s-a apucat de treaba; n-a barfit, n-a cartit, “nu si-a tulburat linistea, cu invinuiri fara folos” cum crestineste spune Zamfir Pop, pe blogul sau demn; a prosperat si a invins. Sper ca Norul sa fi avut dreptate in ipoteza emisa fata de PDL. Poate ar trebui, sa discut Visul, cu el, cu Adrian, ministrul?Am s-o fac, dar, inainte sa vorbesc la PNL,sa stabilim o linie unitara de actiune,pro domo. Am insa o usoara rezerva:din blogurile lor, nu disting ceva cu aliura de PRAXIS; ori liberalismul viu, inseamna /implica indemn la actiune, la concretete. Poate sa incerc sa ajung la Crin, pana nu se disipeaza esenta si sorgintea ideii! Usoara ezitare, provine tot de la bloguri liberale-Alina Gorghiu,la care usoara malitie(vezi citat Zamfir Pop), am comentat-o ca mai jos: Onu Ionescu a scris: Decembrie 25th, 2009 la 12:26 am
Sine ira et studio.Nu este inadvertenta, continuarea indemnului privind “cura de dezintoxicare de…. rele”,cu malitia raspunsului”cititorii nostri sunt mai ineligenti”? Mesajul misionarului catre noua spiritualitate,va fi corect receptat? Dispozitia noastra sufleteasca, asemenea nisipurilor miscatoare,ce sa aleaga? Peste toate…, un Craciun fericit! Ion Agarbiceanu, a scris o povestioara foarte sugestiva:”Pastele, ca Pastele, Craciunu-i sarbatoare!” La Multi Ani,”prin noi insine!” Nu suna profetic?
Si Marin Voicu, unde tonul superfluu al comentariilor, mi s-a parut ca necesita, fie si aluziv, o redirectionare, catre un pragmatism liberal, in sensul de Facta non verba: Onu Ionescu spune: decembrie 27, 2009 la 15:54 Răspunde
@Oare, putina introspectie, gandind la ce am putea face prin noi insine, dincolo de logoreea vanitoasa, ar ajuta liberalismul, in componenta sa pragmatica, de natura sa incline psihologia multimilor catre initiativa privat patrimoniala?
Astfel incat liberalismul eficient aplicat, sa devina o stare de spirit?O paradigma?
Avem nevoie de umor, ca si predecesorii nostriii, de paine si de circ, dar ce-ar fi sa lasam deoparte apucatura de a o face pe inteligentii, cu orice pret?Macar pana infaptuim o politica liberala, de sine statatoare?
Sau, sa le separam:UMOR si IQ, deoparte; PRAXIS si CIVILITATE, de alta!Parca ar capata conotatii polivalente, specific liberaliste!INCERCAM?

VISUL

În plin somn, m-am trezit învăluit de un nor luminos, vorbitor, care mi-a spus: Am citit, şi simt aspiraţia ta către Salus populi suprema lex esto. Îmi place, şi vreau să te ajut cu câteva îndrumări. Am înţeles, că vezi în liberalism, şi în profesiunile liberale, o cale de a scăpa de marasmul interior al obsesiei emoţiilor revanşarde anticomuniste. Corect. Pentru că împlinindu-ţi mintea cu preocupări de iniţiativă privată, vei constata, că nu se poate merge înainte, privind cu teamă înapoi sau, că aşa poţi acţiona destul de repede, astfel încât, să nu te ajungă ameninţarea trecutului comunist. Şi, pentru ca mulţimile, în dezorientarea lor, să încerce, să gândeasca social-democrat, prin liberalism. La privirea mea, uşor nedumerită, de asocierea celor două noţiuni ideologice aparent incompatibile (ca şi cum ai privi la dreapta, prin stânga), cu zâmbet prevenitor, asemenea unui fulger, a adăugat:-ştiu, dar progresul în politică, trece prin greul acceptării înţelepciunii: ”faci ce trebuie, chiar dacă nu-ţi place”. Uimit de revărsarea de sfaturi, privesc fascinat, spre cele două pete apropiate, din fata mea şi, îmi amintesc de cartea de religie: le văd crescând sau scăzând, ca într-o clipire, şi aud:
- da ce-ar fi, să te apuci chiar tu, de aşa ceva? Ai scăpa de apăsarea neplăcerii constatării spiritului retrograd,parcă în genul drobului de sare, nu? Mai mult, ai fi un exemplu viu; ştii vorba: cred ce văd! –Păi, să ştii, că aş încerca, dar am o teamă: de birocraţia inevitabilă, pentru întocmirea documentaţiei de autorizare; apoi, cu banii, nu prea stau bine, şi luarea de credite de la bănci, iar este o problema. Apoi, pentru aplicarea proiectului, prea multe exigenţe, avize şi controale, parcă ar vrea să te descurajeze chiar de la început, ca în vorba, cu “să moară capra vecinului”. Şi, toate acestea, pentru început, te inhibă, şi –ţi piere cheful de ori ce iniţiativă particulară, încât, renunţi, cu acelaşi drag, cu care te-ai gândit şi la afacere, şi la năzuinţa să nu beneficiezi de social- democraţie. - Mda, zice norul, copleşit parcă şi el, de spaimele mele; dar eu cred că se pot rezolva, cu concursul celor de dreapta. -Crezi, că PdL, va accepta ideea? – De ce nu, doar este şi în interesul edificării lor ideologice; şi-apoi, cred că speră şi ei, la un liberalism, fără intruziuni, de sorginte FSN-istă. - Bine, mă mai gândesc, la ce mi-ai spus, cu încercarea de a face câte ceva. - Dar crezi, că liberalii, vor accepta ideea, dacă nu vine de la ei, ci de la un fost partidist ce sunt? –Eu cred că ei, vor intui faptul, că ai o gândire liberă, formată prin cunoaşterea mentalităţilor voastre politice. Altă nedumerire pe faţă, de ce aud! -Te văd iar, confuz, dar iţi explic la revenire; că-mi place şi mie , grozav, ideea ta de emancipare civilă, prin iniţiativa patrimonială privată! Clipesc, orbit de lumina rămasă in urma norului; mă dumiresc; adormisem cu lumina aprinsă, pe fondul căreia…, luminozitatea norului!

Propaganda urii, gestul denaturii

Nici nu s-a încheiat bine campania electorală, cu frenezia ei denaturată de ură a unora, împotriva altora.N-am să înţeleg niciodată, ura; nu că nu mi-ar fi străină; dar am decenţa şi superioritatea, să n-o clamez, până la bestializare. Ba să mă şi laud cu ea. Ideea postului, mi-a fost dată de o asemenea gândire, dacă se poate numi astfel, când cu aceeaşi fervoare, se reiterează trecute, sufleteşti suferinţe, din vremi comuniste. N-am văzut ura transmisă între animale. Cu excepţia momentelor de autoapărare, când este nevoie de ea, ca un factor de mărirea forţei şi rezistenţei în luptă; ca o condiţie deci de supravieţuire. Dar, poate atunci, nici nu poate fi vorba de ură! Şocant pentru mine, este că la idee, cuplează şi femei, care probabil în momente de pioşenie, invocă un smerit “Doamne iartă!”. Este probabil şi cazul unora, care, la rugăciunea de seară, invocă Tatălui ceresc:”…..Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…..” Spre satisfacţia feminismului meu, am constatat şi o altă reacţie a unei Doamne, care a afirmat:"Eu, doar am auzit că au existat. Am avut şi eu una, minoră, dar au fost civilizaţi. Norocul meu a fost că şeful securităţii era tatăl unei prietene."

Nu cred in frauda electorala!

Nu cred in frauda electorala!
Pe blogul Oanei Niculescu Mizil,un post solicita semnalarea fraudelor electorale, din localitatea cititorului. Ca si cum frauda, ar fi implicita! Nu agreez ideea ; ar fi o acceptare tacita a mea, ca exista un fraudator; aspect exclus din start, intrucat eu nu am recurs la o asemenea practica. Si nu as arunca acest blam asupra cuiva, doar pe amaraciunea esecului. Ca la brain-storming, inregistrez totusi ideea , sa o analizez; poate, cine stie: in orice rau, e un bine. Si, fara complicatii, ma uit la cifre; ca sa constat, ca tara, a votat echitabil; cate o jumatate, au votat cu fiecare candidat.Exceptand 15000 de persoane, care l-au preferat clar, pe Geoana. Care sa fie cauza, de cealalta jumatate, a preferat preopinentul? Propaganda anticomunista, cu impact sigur, asupra celor stresati de angoasa revenirii comunismului sau perpetuarii saraciei, lacomiei, necinstei si minciunii fara egal proferate in cei 20 de ani de dupa revolutie. Nu sunt implicat in politica, dar am sesizat, la nivel de bun simt general, ca acest anticomunism este antiproductiv ; ca nu poti merge detasat inainte, spre progres, privind cu teama si resentimente inapoi. Am propus ca antidot, unei asemenea stari de spirit, chiar pe blogul Oanei, insusi exemplul parlamentarilor recentei sesiuni, si anume: macar parlamentarii PSD+PC, sa dea un exemplu modest, dar elocvent de delimitare de spectrul lacomiei care-i eclipseaza, prin propaganda susmentionata. Nici macar n-am fost invrednicit cu un raspuns, daramite sa se fi aplicat de catre cineva! Oricum, lucrurile, s-au incheiat. Premierul, a fost desemnat.Parerea mea, este ca zarurile, odata aruncate, nu ne ramane, decat demnitatea acceptarii. Si, sa constientizam, ca de la un guvern, nu putem astepta rezultate, decat cu implicarea efectiva, a guvernatilor.Doamne-ajuta!

Cum sa ai incredere?

Cum sa ai incredere? Spuneam in Premierul liberal,ca asteptam revenirea PNL, la guvernare. Dintr-un motiv precis: sa ne orienteze catre civilizatia comportamentului, lipsit de patima orbitoare, pana la atrofierea discernamantului.Sa ne induca atitudinea devenirii ”prin sine insusi’, din spiritul anglo-saxon.Parea probabila,numirea unui premier,independent intelectual si moral, de banuiala manipularii aberant egotice a unei personalitati ambitioase , puternice.Parea, pana la tradarea unor asa zisi doi deputati PSD, fapt, care asiguraPDL, sa –si faca majoritate inParlament, fara PNL.Tradarea celor doi, ma face sa ma intreb daca se poate avea incredere intr-o constructie din care, la cea mai mica zgarietura, poti scoate caramizi, care sa-i distruga eficienta utilitara.Este insa, imbucurator faptul, ca liberalii, isi mentin demnitatea de a nu se lasa manipulati de manevrele mediatice,in ce priveste increderea si solidaritatea fata de Presedintele lor,momentan, singura piesa de rezistenta in esafodajul democratiei. Incep sa sper, ca nazuinta mea, nu este o cauza pierduta.Inca se lucreaza la realizarea unei majoritati redutabile parlamentar. Psd si Pnl, au reiterat acordul dinainte de turul 2 al prezidentialelor. Sa vedem cum va fi cu Udmr si cu Minoritatile, intrucat nu intrezaresc o atitudine inteleapta din partea Pdl, care are o filozofie proprie.Este insa, foarte interesanta aceasta trasatura mediatica romaneasca de distrugere, numai din obsesia grandomaniei.Am in vedere campania furibunda pentru scoaterea lui Geoana din functia de Presedinte al Psd. Imi pare mai degraba, crearea posibilitatii unui neacord intre Pnl si Psd,pentru cale libera veleitarilor Pdlisti.

PREMIER LIBERAL

Prim- ministru liberal,
Cand am auzit, de perspectiva unui premier liberal, preconizata de PNL, ca o conditie a coalitiei cu PDL la guvernare, m-am intrebat, daca viitorul demnitar, ar avea o baza de date de actiuni nationale, specific liberale; alta, in afara de prestatia lui Tariceanu, care cred ca si-a ocupat un penibil loc in istorie, ca premierul haituit de propriul aliat. Dintr-o sumara privire in istorie, constat, ca din 29 guvernari ale Romaniei, 7 au apartinut liberalilor;deci, nu se poate spune ca un premierat liberal,ar fi novice, in experienta politico- istorica nationala.

Mai retin, insa, principiul ”prin noi insine”, lansat la Congresul PNL, din21 noiembrie 1921, in intentia valorificarii bogatiilor tarii, prin munca, initiativa si capitalurile romanesti.
In prezent, “prin noi insine” sub egida liberalismului, poate constitui solutia detasarii, individuale din angoasa revenirii mentalitatii comuniste, prin promovarea spiritului antreprenorial, dorit de fiecare roman.