În plin somn, m-am trezit învăluit de un nor luminos, vorbitor, care mi-a spus: Am citit, şi simt aspiraţia ta către Salus populi suprema lex esto. Îmi place, şi vreau să te ajut cu câteva îndrumări. Am înţeles, că vezi în liberalism, şi în profesiunile liberale, o cale de a scăpa de marasmul interior al obsesiei emoţiilor revanşarde anticomuniste. Corect. Pentru că împlinindu-ţi mintea cu preocupări de iniţiativă privată, vei constata, că nu se poate merge înainte, privind cu teamă înapoi sau, că aşa poţi acţiona destul de repede, astfel încât, să nu te ajungă ameninţarea trecutului comunist. Şi, pentru ca mulţimile, în dezorientarea lor, să încerce, să gândeasca social-democrat, prin liberalism. La privirea mea, uşor nedumerită, de asocierea celor două noţiuni ideologice aparent incompatibile (ca şi cum ai privi la dreapta, prin stânga), cu zâmbet prevenitor, asemenea unui fulger, a adăugat:-ştiu, dar progresul în politică, trece prin greul acceptării înţelepciunii: ”faci ce trebuie, chiar dacă nu-ţi place”. Uimit de revărsarea de sfaturi, privesc fascinat, spre cele două pete apropiate, din fata mea şi, îmi amintesc de cartea de religie: le văd crescând sau scăzând, ca într-o clipire, şi aud:
- da ce-ar fi, să te apuci chiar tu, de aşa ceva? Ai scăpa de apăsarea neplăcerii constatării spiritului retrograd,parcă în genul drobului de sare, nu? Mai mult, ai fi un exemplu viu; ştii vorba: cred ce văd! –Păi, să ştii, că aş încerca, dar am o teamă: de birocraţia inevitabilă, pentru întocmirea documentaţiei de autorizare; apoi, cu banii, nu prea stau bine, şi luarea de credite de la bănci, iar este o problema. Apoi, pentru aplicarea proiectului, prea multe exigenţe, avize şi controale, parcă ar vrea să te descurajeze chiar de la început, ca în vorba, cu “să moară capra vecinului”. Şi, toate acestea, pentru început, te inhibă, şi –ţi piere cheful de ori ce iniţiativă particulară, încât, renunţi, cu acelaşi drag, cu care te-ai gândit şi la afacere, şi la năzuinţa să nu beneficiezi de social- democraţie. - Mda, zice norul, copleşit parcă şi el, de spaimele mele; dar eu cred că se pot rezolva, cu concursul celor de dreapta. -Crezi, că PdL, va accepta ideea? – De ce nu, doar este şi în interesul edificării lor ideologice; şi-apoi, cred că speră şi ei, la un liberalism, fără intruziuni, de sorginte FSN-istă. - Bine, mă mai gândesc, la ce mi-ai spus, cu încercarea de a face câte ceva. - Dar crezi, că liberalii, vor accepta ideea, dacă nu vine de la ei, ci de la un fost partidist ce sunt? –Eu cred că ei, vor intui faptul, că ai o gândire liberă, formată prin cunoaşterea mentalităţilor voastre politice. Altă nedumerire pe faţă, de ce aud! -Te văd iar, confuz, dar iţi explic la revenire; că-mi place şi mie , grozav, ideea ta de emancipare civilă, prin iniţiativa patrimonială privată! Clipesc, orbit de lumina rămasă in urma norului; mă dumiresc; adormisem cu lumina aprinsă, pe fondul căreia…, luminozitatea norului!
Pornind la drum…
Acum 13 ani
