joi, 19 martie 2009

Oana1

Nu stiu sa incep pentruca n-as vrea sa ma bruschezi. Sunt in momente de mare sensibilitate. Mi-e dor de o prietenie, ca a ta, in care sa nu existe rezerve; asa cum numai in carti o poti gasi; nu de una matrimoniala,asa cum jenant am citit ieri. Si, desi cred ca tu esti unica fiinta , capabila de o asemenea intelegere, o spaima nedefinita imi marcheaza intentia de a-ti vorbi.
O rezerva pe care tu ai anticipat-o intuitiv, chiar ieri pronuntand doua numere.Ei bine,
daca ar fi mezina mea in locul meu, ti-ar raspunde prompt:”Nu cred ca vrei sa stii!”
Trecand de acest intermezzo, eu, de buna credinta fata de integritatea unei Demne ca tine,
nu vreau povara duplicitatii neraspunsului la intrebarea ta.Dar, nici nu vreau sa cad in capcana proverbului ca unele adevaruri sunt mai periculoase decat minciuna.Concret, inainte de a porni la materializarea intentiilor mele virtuale despre care ti-am vorbit ieri, si avand in vedere liberul tau arbitru,incerc o cutremurata reintrebare:chiar vrei sa stii care din cele doua cifre avansate de tine ieri, este reala? Daca da, la urmatorul reply, vei avea raspunsul, dupa care, daca totul va fi in ordine, iti voi propune sa lucram direct pe blog, incercand sa beneficiem de un eventual colateral interes, manifest si pt o alta latura spirituala. Sau dupa cum va decide gandirea ta, de o cu totul alta nuanta. Astept, nu mai spun cum, raspunsul tau. Onu,17.03.09

Niciun comentariu: