marți, 30 septembrie 2008

Sfarsit de Biblioteca - Tardive

Reflectand asupra sortii bibliotecii, dupa trecerea a cel putin sase luni,in cazul multora dintre ele, constat cu dezamagire ca in viata am fost sclavul obiceiului de a cumpara carti, fie cu rost, fie fara; ba chiar eram mandru de aceasta meteahna, careia, odata devenit sclav, nu i te mai poti sustrage; creaza o dependenta spirituala ;libraria sau standul de carte te atrag irezistibil; “macar sa vad ce a mai aparut” iti spui si deja te trezesti in strada, cu 1-2 carti cumparate. In constatarea acestei metehne, ajungi sa-i admiri, si sa-i apreciezi pe cei, care probabil la randul lor, nu te inteleg si poate te si compatimesc. Dar oare n-or avea dreptate? Desi inclini sa le atribui merite, imaginate,
desigur , constati cu o ipocrita satisfactie ca totusi, evitarea cartilor, nu era consecinta unei viziuni pragmatice despre viata, ci, pur si simplu, o anume parcimonie ale carei rezultate s-au concretizat intr-o obtuzitate care te calca destul de rau pe nervi. Tot cartile raman solutia educatiei temeinice si tot prin ele omul isi poate depasi conditia de sine.Poate ca aci,ar fi fost necesara o mentalitate practicista, rezonabila, pe care doar atmosfera din familie ar putea-o crea prin argumentul exemplului personal al parintilor in procesul desfasurarii existentei.Aci, imi amintesc de un coleg, care avea o adevarata colectie de carti de gatit si care mi-a spus ca era poate reactia la regretul ca de copil,parintii l-au protejat in conceptia ca el, ca barbat, nu ar avea nevoie de asemenea deprinderi; “nu stii ce mult regret aceasta infirmitate”; “fara inceputul practicii de acasa, nici o carte nu te poate ajuta”, “adica, fara cei sapte ani de acasa” cum se spune, viata este mutilata ireversibil”, a incheiat el trist oful copilariei sale rasfatate. Fara a-l sustine in regretele sale, am constatat ca de aceeasi tara sufeream si eu; nu l-ar fi ajutat , si nu ne-ar fi scuzat cu nimic, inclinatia de a cumpara carti in nestire, fie si pentru iluzia compensarii unor amaraciuni prea copilaresti,avand in vedere originea parinteasca a acestora.

Niciun comentariu: