Ancheta I

Telefonul suna prelung la 112 Politie . Dupa o asteptare nefireasca, birocratica,o voce repezita, deranjata parca ,raspunde rastit: -Ce doriti?
-La telefon Oxana Prospescu, se aude o voce feminina sugrumata de spaima ;vreau sa va anunt ca l-am gasit pe sotul meu mort in pat, desi aseara, cand s-a culcat, era perfect sanatos. Vecinii mi-au spus ca trebuie sa anunt Politia ,inaintea Salvarii. Va notati adresa mea? strada Esecului nr 13, scara 3, etajul1, apartamentul 7, nu avem interfon; va astept jos la intrarea blocului. Agentul de serviciu, a notat, impasibil, cele comunicate; in indiferenta lui matinala, nu si-a dat seama daca vocea de la telefon era sugrumata de durere sau de emotia transmiterii anuntului .Doamna, condoleante, trimitem imediat un echipaj sa constate cele sesizate. Usurata de a-si fi facut datoria doamna Prospescu arunca o privire fugara , ca sa fie totul in ordine la sosirea echipajului. Cochetaria feminina nu se dezice nici in cele mai dramatice momente . Sotul mort in pat era mai putin important, in fata dorintei ca impresia lasata unor straini sa fie cat mai favorabila; este probabil o stare de spirit specifica momentelor de deruta sufleteasca.Cu senzatia ordinei formale, dna Prospescu imbraca in fuga un halat si coboara spre intrarea scarii unde echipajul de Politie sosise deja si se interesa de apartamentul decesului anuntat .
Au recunoscut-o pe vaduva, dupa chipul ravasit de spaima dureroasa. Au urcat in apartament, pentru constatarea decesului; cu ei, sosise si un cadru medical, tanar angajat , care urma sa se specializeze in efectuarea de examene de specialitate criminalistica; in politie, in caz de deces, se lucreaza cu prezumtia de vinovatie, pana la proba contrarie; iar potentialii suspecti sunt cei din preajma defunctului.
Condusi de sotia acestuia, agentii, privesc totul cu luarea aminte a specialistului care nu admite omisiuni asupra nici unui amanunt; nu se stie niciodata, de unde se poate prinde firul unei eventuale infractiuni. Scaparea unui amanunt, ar putea induce in eroare desfasurarea operativa a unei anchete. Dupa constatarea decesului si dupa primele priviri scrutatoare, opinia este unanima:moarte naturala in somn; dar ultimul cuvant il are medicina legala; fara verdictul rezultat in urma autopsiei, totul este supus banuielii.
Conform principiului criminalistic, dupa care ,pana la proba contrarie,banuielile planeaza asupra celor apropiati, Cei doi agenti, la fel de tineri ca si medicul, isi noteaza cate ceva intr-un carnetel, aparent convinsi ca este vorba de moarte naturala si intreaba daca seara la culcare sotul s-a plans de vreo indispozitie, sau suferea de ceva cronic; apoi, au luat decedatul pentru autopsie si, cu promisiunea ca vor mai trece pentru formalitatile necesare, s-au despartit de sotia acestuia, nedumerita parca , de cele petrecute.In sufletul lor,se ivise insa o banuiala:fata cadavrului , desi fara semne de violenta, avea pe chip o expresie de mirare dezolata;parca intreba:”ce faci, nu vezi ca mor?” N-au facut insa nici o apreciere, fata de constatarea aproape intuitiva. O simpla banuiala, a fost pasul care urma sa le aduca faima profesionala si sa deschida o noua directie in criminalistica; pentru a spulbera ceea ce parea a se contura ca o cale catre crima perfecta. La plecare,unuia dintre ei, nu i-au scapat cuvintele unei vecine :”Dumnezeu sa-l ierte, ca mult a mai suferit doamna de pe urma mizeriilor pe care I le facea: ”Mare Crai!” .Mana cereasca pentru un politist atent; cel mai inalt dintre ei,I s-a adresat, usor amuzat:- Normal, un barbat asa de frumos, cred ca avea mare trecere! L-a pedepsit insa Dumnezeu, pentru suferintele Doamnei!
-Ma faceti foarte curios si ,daca nu va deranjeaza, as dori sa mai stam putin de vorba, cand veti avea timp; si i-a si intins nada, oferindu-i cartea sa de vizita. Cand puteti, sunati-ma! Abil plasata , cu intentia lamuririi banuielii ce-l cuprinsese, remarca talentatului politist, a dat roade in mintea femeii guralive, dornice sa iasa din anonimatul palierului scarii; incantat de sine,sau poate din fler, tanarul i-a zambit promitator pentru implicarea ei in ancheta care presimtea ca se contureaza.
In rastimpul acestui scurt dialog, la doamna Prospescu au inceput sa curga vizitatori, cu fete cernite de circumstanta, dar nu prea afectati, cunoscand, poate, necazurile la care stiau ca fusese supusa Doamna,din cauza umbrelor care planasera asupra fostului sot, cu toata discretia dorita de sotia sa, Oxana. Anchetatorii au plecat, solicitati de alte urgente. Cu mintea proaspata, nu si-au uitat impresiile,accentuate parca de compatimirile vecinei, privind cosmarurile suportate de dna Prospescu. Buni prieteni intru ale ambitiei profesionale,neavand alta vocatie, au hotarat ca evenimentul, ar putea fi sansa lor, care nu trebuia nicicum ratata.Si-au propus ca zilnic, sa emita cateva ipoteze vizavi de cazul ivit. Mai ales dupa ce, printr-un telefon neasteptat,vecina si-a anuntat disponibilitatea de a onora invitatia pe care o primise in ziua incidentului. Cu invatatura Academiei de Politie proaspata si cu o ambitie nedisimulata , cei doi au fost o gazda ireprosabila, care a descatusat vrute si nevrute din subconstientul stimulat de orgoliu al Invitatei .Astfel, anchetatorii au aflat in detaliu despre drama desfasurata in familia Oxanei, vecina ei.In entuziasmul sau, nu stia ca arunca niste umbre asupra celei pe care de fapt, o caina. Din povestea ei, cei doi, au aflat lucruri demne de tot interesul pentru confirmarea principiului criminalistic, in baza caruia, nimeni, pana la proba contrarie, nu trebuie scos din Cercul Banuielii.
Pe scurt,povestea celor doi era urmatoarea: s-au casatorit de tineri,din dragoste, cu totala daruire din partea ei, care cu multa bucurie , declara fara rezerve ca el era primul barbat pe care-l cunoscuse; spre nenorocul ei, baiatul nu s-a dovedit prea descurcaret in viata sociala,nereusind mult timp,sa-si gaseasca mijlocul pentru castigarea existentei . La inceput, n-au fost probleme, inflacararea pasiunii ei tinand loc si de bunastare, si de serviciul care lui a inceput sa nu-i mai lipseasca. A venit insa si copilul, o dulceata de fetita, care-si revendica dreptul ei de timp, din bugetul familiei. Sotul somer a inteles, ca oricat i-ar place traiul pe salariul sotiei,trebuie sa-si gaseasca un rost in societate, si sa se angajeze undeva. Si a reusit. A aparut o alta situatie; invatat sa bage mana pana la cot in veniturile sotiei, a inceput sa confunde gestiunea serviciului unde era angajat, cu poseta sotiei, in legatura cu care, Oxana, in pasiunea ei necugetata, nu s-a gandit sa stabileasca niste limite. Si, putinul neobservat la inceput, in gestiunea patronului,a devenit caz penal, de unde a si pornit naruirea idilei Oxanei, aflata la un moment dat, in situatia de a umple golul bugetar produs patronului, de odrasla ei rasfatata peste limita si pe care “aceasta” –soi rau-, nu era in stare s-o inteleaga. Momentele de tensiune n-au indreptat situatia, neintelegerile capatand accente dramatice. S-a ajuns pana acolo ca el a trebuit sa fie salvat de inchisoare, pentru delapidare. Si tot pe spezele Oxanei, care a contractat un imprumut inrobitor, de la Banca. Vai, sarmana,colac peste pupaza, a venit si atitudinea lui adulterina, prin care se instraina si putinul ramas din salariul subtiat de rambursarile la banca. Fetita a crescut, in durerea discreta a mamei, a absolvit o facultate, dar nu a reusit sa- si induplece tatal sa-si revina pe fagasul normalitatii. Oxana a inceput sa aiba probleme de sanatate si, de parca s-ar fi dereglat nervos, a hotarat ca, mai bine sa-l stie mort decat in bratele alteia.
Fara sa primeasca vreo idee, din cele ascultate, anchetatorul inalt, a intrebat intr-o doara: -Doamna mai are rude?
Parca amintindu-si brusc, vecina a raspuns neconvingator: pe langa fiica despre care v-am spus, bunica si unchiul fetei, dupa mama; apoi, rudele lui, dintre care, o sora incercase sa-l aduca pe calea cea buna, fara rezultat insa; se mai ajuta inainte cu o matusa, din partea tatalui. Dar de cand acesteia i-a paralizat sotul, in urma unui accident vascular cerebral - din cauza infundarii arterei carotide din partea dreapta - matusa nu mai este disponibila sa-i asculte suferintele , mai ales de cand si-a facut fixatia de a nu-si pierde sotul in bratele alteia, cu nici un pret. Ba, mai cred ca sfatul matusei de a-l parasi pe nenorocit, a indepartat-o si de aceasta; cum s-a intamplat si cu mine cand am sfatuit-o acelasi lucru.
Intre timp, medicul ii sopteste ceva anchetatorului si ies impreuna din camera. Revenit dupa scurt timp , si, grabit parca,ii multumeste Vecinei, rugand-o sa-l mai contacteze, peste putin timp. Si, inca putin, amintiti-va cat mai multe aspecte despre convietuirea dramatica a Vecinei dv. Ma intereseaza pentru meseria mea. Dupa plecarea Vecinei, Anchetatorul s- a dus direct la medicul legist,caruia i-a spus:
- Sunt al tau, numai ochi si urechi.
- Voiam sa-ti spun ca la autopsie, am constatat o sufocare masiva a emisferei drepte cerebrale, lucru care se intampla in timpul strangularii; totusi, gatul nu prezinta urme de violenta. Am putea emite cateva ipoteze: una ar fi aceea a asfixierii cu o perna, dar de ce este afectata doar emisfera dreapta? Si, la fel, de ce fara urme de violenta? Fara ca el sa fi simtit momentul sufocarii?
- Dar daca a luat un somnifer, stiind ca sufera de insomnie, poate chiar o doza mai mare?
- Stii, ca nu esti departe de rezolvarea cazului?
- Nu, pentru ca nu stiu sa mai continui!
- Bine, dar e foarte simplu! Intrebarea ta mi-a dat ideea urmatorului scenariu foarte plauzibil anatomo- fiziologic: creierul nu functioneaza in lipsa oxigenului, care ii este procurat de curentul de sange adus prin artera carotida; ipoteza somniferului, admite varianta netrezirii reflexe in cazul lipsei aportului de sange oxigenat la creier.
- Tot nu vad legatura!
- Normal, pentru ca, tu ai rezolvat, as zice, intuitiv, cazul general. Stii doar, ca intuitia este un fel de revelatie! Ea ne dezvaluie adevarul, fara a face un rationament. Trecand la rationamentul medical, situatia devine astfel: dormind profund, sub efectul somniferului si,apropo,trebuie sa aflu ce au folosit,victima, putem sa-l numim astfel, nu s-a trezit la lipsa de oxigen, cand era prea tarziu; creierul fusese deja afectat, puterea de reactie nu i-a mai ajuns decat sa schiteze zambetul nedumerit de ce i se intampla, ca o stare apneica in somn, dupa care, s-a stins.
- Sa cred atunci, ca Sotia, i-a presat artera carotida in timp ce dormea si i-a provocat astfel moartea? Dar cum s- o fi facut ?
- Simplu, cu aratatorul de la o mana sau de la ambele maini, acoperit cu un material care sa nu lase urme de ADN si care a fost apoi aruncat oriunde, sau, pur si simplu, ars.
- Imi displace rezolvarea , dar nu rezist sa nu o accept! O va admite si faptasa?
- Pune-ti aceeasi intuitie la treaba si o vei convinge! Primul element il ai: “fixatia ei, ca mai bine mort, decat in bratele alteia!”Ar fi si al doilea: s-o pui in fata faptului implinit, printr-o siretenie!
- Ei asta-i; de unde iau siretenia! Bine, afla ce somnifer a folosit si eu ma gandesc la siretenie! Poate reusim.
Tanarul medic a constatat ca s-au folosit insusirile hipnotice ale unei plante medicinale:arnica montana,din care dozele mari sunt toxice sau chiar paralizante.
Ambitionat de aflarea meritelor propriei intuitii,tanarul anchetator si-a pus mintea la treaba si a imaginat urmatorul scenariu:
- Doamna,stiu ca suferiti, dar din autopsie, rezulta ca sotul dv. a fost asasinat si fara sa va dati seama, intr-un mod de-a dreptul genial: a fost adormit profund si in timp ce dormea dus, sa zic asa, i- a fost provocat un infarct de creier; cu un aratator sau cu ambele aratatoare; nu ne gandim la dv., dar aveti idee cine ar putea fi faptasul ? Ipoteza dv. ne-ar fi de un real folos in lamurirea cazului. Mai stim, ca dv. ati fi preferat sa-l stiti mort decat in bratele celei care-i sucise mintile. Ca om, va inteleg, si sincer, m-as fi gandit la fel, decat sa ne despartim dupa, daca am inteles bine, un cosmar, care cu toata durata de peste doua zeci si cinci de ani,presupun ca a avut si momentele lui de bucurie, fie si prin prezenta fetitei care nu cred ca i-a fost indiferenta.
- Stop!Ce mai vreti de la mine? Nu credeti ca-mi ajung propriile reprosuri?. Ce alinare-mi puteti oferi, daca aflati adevarul? Asteptati sa-l inmormantez crestineste, desi inca ma intreb daca o merita!
Tanarul agent nu mai stia cum sa continue.Declansase reactii la care nu se gandise.
Sincer, pe cat i-o permitea postura sa oficiala, si-a exprimat compasiunea, tulburat de dramatismul pe care siret il declansase. A plecat, nestiind ce sa mai faca.
In actele Politiei, verdictul a fost clar: “crima, prin asfixiere cu mijloace nedescoperite; ancheta va continua dupa funeralii; autor necunoscut; suspecti:sotia victimei; prima discutie, dupa funeralii.
Funeraliile s-au desfasurat sub privirea nedumerita a tanarului agent; venise la eveniment dintr-un imbold de condescendenta si o curiozitate psihologica profesionala, sa vada, neobservat, reactiile unui suspect special de crima.
In privirea ratacita uneori, a vaduvei,apareau sclipiri nedefinite ale unei decizii in formare, pe care nu stia cui sa le atribuie: regretelor, resentimentelor,disperarii sau remuscarii. Cu gandul la aceste imagini si constiinta impovarata de compasiunea pe care o resimtea fata de presupusa vinovata, a plecat fara sa-si faca simtita prezenta.
Si-a propus sa revina peste cateva zile, poate o saptamana, dupa ce ce si-ar fi mai limpezit impresiile asupra nedumeririlor de la inmormantare. Era intr-o zi de miercuri.
Luni, saptamana urmatoare, la zbarnaitul insistent al soneriei de la apartamentul Oxanei, nu raspunde nimeni. Intr-un tarziu,sfios, se deschide usa Vecinei. Cu fata scaldata in lacrimi, si cu o voce stinsa, in contrast cu inciudarea din momentul cand s-au cunoscut, i-a soptit tanarului agent:o gasiti la Spital,au internat-o ieri, dupa ce a incercat sa se sinucida; repeta intr-una:”nu pot fara tine! mai bine te imparteam cu ea!”. Dimineata, m-a rugat sa va dau plicul acesta; stia sigur ca veti veni. Dupa ce v-a vazut la inmormantare, ceva s-a prabusit in ea. Poftiti in casa, sa cititi plicul; ati impresionat-o foarte mult. Parca nutrea fata de dv. un sentiment ciudat de simpatie, respect si teama.
-Nu, va multumesc, am sa-l citesc la birou si am sa sun la spital sa vad cum se simte. Si mie imipare foarte rau de cele intamplate! Stiti cumva unde au internat-o?
-Nu stiu, dar dupa cum se zbatea,parca-si iesise din minti….. Daca nu intrati, pot sa ma retrag?
-Inca o data, va multumesc foarte mult. M-ati ajutat cum nu va inchipuiti! In sufletul meu va raman indatorat! La revedere! Ramanem prieteni!
Nu a mai avut rabdare pana la serviciu.Urcat in masina,a desfacut emotionat plicul. Cu un scris frumos,desi tremurat de emotie, Oxana i-a transmis urmatoarele:
-Nu stiu ce sa va spun.Va admir perspicacitatea profesionala; dar nu va va folosi pentru ca eu, nu voi mai fi;imi regret ratacirea si ma pedepsesc singura. Oricum,usurarea in care am sperat, a devenit o povara sufleteasca de nesuportat; privirea lui uimita, in care parca-mi spune:”ce faci, nu vezi ca mor?”, nu-mi da pace!
In acest punct agentul tresari, ca la o vibratie neasteptata: “mintile noastre au fost la unison; pacat de Ea!” . Suna apoi la Salvare und afla ca pacienta Oxana Prospescu din strada Esecului nr 13, decedase in drum spre Sectia de Neuropsihiatrie.
Cazul Prospescu este rezolvat; s-a gandit. Si abatut, s-a indreptat catre Serviciu.