Sfarsit de Biblioteca - Imposibile

Imi plimb privirea ingandurata peste diversitatea de titluri de carti, fara nimic din mangaierea de altadata, atunci cand plin de entuziasm, ma napusteam efectiv asupra lor, hipnotizat parca de promisiunile vrajite,facute de titlurile si copertile ametitor colorate. Momentul devine mai apasator la gandul, cu care nu m-am obisnuit inca, de a le darui. Ce sa retin? Imi va ajunge timpul sa le frunzaresc macar? Nu ma vor apasa prea tare parerile de rau asupra curgerii ireversibile a timpului? A timpului iremediabil pierdut? Nu voi avea, oare, nevoie de ele, imediat ce nu-mi vor mai fi la indemana? Intrebari, altfel pline de noima, dar cu un raspuns implacabil:”asa nu se mai poate!”. Imi vin in ajutor vorbele lui Napoleon,foarte neprotocolar fata de atasamente: “iti inchipui ca ai murit, si atunci,esti mort si gata, nu mai ai nevoie de nimic; si nici de ele!”. Ideea ma trezeste brutal la realitate si spre a ma linisti, ma gandesc ca sunt atatea lucruri pe lume despre care nu stim nimic si totusi nu ne afecteaza.
Si atunci, ce rost are irosirea timpului in intentia de a afla ceva care poate ne va folosi candva? Iar sursele pentru aceasta tentatie, ne inconjoara precum un roi de muste, asteptand sa ne ciupeasca la discretie,cu ajutorul nostru, inconstient. Le enumar pe cele mai la indemana: televizorul, ziare si reviste,carti frunzarite-in ciuda tezaurului de informatie pe care-l contin. Iar scuza invocata perpetuu este gandul parazit ca poate ne va folosi candva.Fals! Sa nu ne mai lasam manipulati de astfel de himere!
Dar in timp ce insirui aceste vaicareli, penibile intr-o mare masura, se petrece o ciudatenie- sufleteasca,sa-i spun, cu accente de-a dreptul patologice: cumpar carti cu o fervoare asemenea disperarii; in curand, voi incepe sa ma strecor printre ele, in pat.Desi, imi repet, de cate ori merg in oras, sa n-o mai fac, un magnet ma atrage irezistibil si nu trece zi de la Dumnezeu, sa nu cumpar cateva carti.