Sfarsit de Biblioteca – Introducere

Biblioteca, prin cartile sale este partea cea mai vie a locuintei noastre. Si cea mai comoda. O carte o pui unde vrei fara sa reactioneze pentru tratament indiferent sau discriminator.Suporta orice neatentie din partea noastra, fie ca o lasam prada prafului, gandacilor sau altor insecte,fie ca o folosim din graba sau din neatentie drept suport pentru ceasca de cafea sau de ceai pe care, din aceeasi graba sau neatentie le rasturnam fara nici o remuscare decat cea egoista de a fi irosit lichidul pretios doar in clipa cand nu-l mai putem recupera. Tot ea, cartea ne insoteste in fiecare seara inceputul peregrinarii in imperiul viselor si ne sta la capatai, inger pazitor, martor al sinuciderii noastre lente prin complacerea in iluzia unor succese fara alt efort , decat acela de a lancezi si a astepta in chip lamentabil ca soarta sa ne fie prielnica in virtutea dulcei patimi a complacerii in visare sterila . Ca sa nu mai vorbesc despre sfaturile de aur pe care ni le da perma- nent, fara nici o implicare din partea noastra, ca si cum, altcineva ar trebui sa ne faca treaba si sa ne rezolve problemele. Ce sa mai spun despre rabdarea lor de a ne tolera amanarea perpetua de a le citi, uneori, ani intregi, in ciuda entuziasmului cu care le-am cumparat si a increderii depline ca lectura lor ne va schimba viata. Si totusi, n-am inteles nimic din marinimia acestor martori discreti ai neputintei vointei noastre in realizarea de sine. Se intampla uneori sa constatam ca au trecut anii fara nici un folos din tezaurul de invataminte continut de cartile bibliotecii noastre; sa vedem cu amaraciune cum ne-am irosit timpul in rasfoirea superficiala si trandava a unor carti noi, in timp ce adevarate comori asteptau intelept sa ne vina mintea la cap si sa le valorificam, tocmai in acele scopuri, pentru care ne napusteam frenetic asupra noilor titluri; noi stele cazatoare in universul bicisniciei noastre.