Realitati romanesti.Randamentul muncii, la romani.

Am vazut odata la lucru, doua echipe de muncitori: una de sasi, alta de romanasi.(ii dezmierd de dragi ce-mi sunt). Ce diferenta intre ei; sasii munceau tacuti si preocupati; morocanosi parca! Romanasii: ce bucurie de viata; munceau rational, cu pauze lungi si dese, intens traite spiritual, de nu le mai venea sa reia lucrul; ce mai glume, ce barfe, ce tachinarii reciproce, si ce ma sarje amicale asupra ursuzeniei sasilor. Distractie ca la ei, la nimenea! Insfarsit, ziua rasplatii; sasii incaseaza cel putin dublu si pleaca demni, spre casa, intr-un dispret suveran, fata de veselia romaneasca.Precizez ca era un santier cu specific de terasamente.
Un caz similar, la fabrica de rulmenti, din Alexandria; tot in Romania. Echipa straina era compusa din japonezi; dar finalul a fost diferit; romanasii n-au mai vazut incasarile japonezilor; fusesera dati afara pentru activitate nerentabila. Au facut probabil mult haz de necaz; c-asai romanul fire vesela; si admirator neinteles al prosperitatii altor natii, care-s niste incuiate intr-ale distractiei. Cele doua episoade, mi le-am amintit, citind postarile penibile dintr-un blog local, intens vizitat. In Ajun de An Nou, 2009.