Colaborare2.Preinfarctul

O după amiază liniştită, dacă se poate numi astfel momentul între două urgenţe medicale. Brusc, liniştea este tulburată de vaierul unei doamne, pentru soţul său, lovit de un atac de inimă. Medicul de pe Salvare, a stabilit un preinfarct, in situaţie de internare urgentă!În urma discutării unor probleme financiare neplăcute, povesteşte însotitoarea pacientului, soţul, a simţit subit, cum ghiara necruţătoare a bolii, i-a înşfăcat irezistibil, inima. Soţia, vizibil afectată, îl mângîie, duios. Transportat în salon,domnişoara asistentă, de tură, o blondă cu ochi blânzi, de culoarea cafelei cu lapte, şi chipul, zâmbind la fel de liniştitor, ca un îndemn la o alinare confesivă, îl ia în primire, cu o atenţie, care-l face să uite parcă, amărăciunea bolii. Nu pregetă, să-şi încredinţeze oful acestui chip de înger, în halat alb. Căpitan de vas de cursă lungă, lipseşte mult de acasă. Într-o zi, îşi găseşte soţia, uşor schimbată. Află, că între timp, ea, a cunoscut un alt bărbat, de care s-a ataşat nefiresc de puternic. Nu mai poate trăi fără el. Soţul îi cere să se hotărască: ori..,ori…! Afectată de fermitatea tonului acestuia, soţia decide: nu pot, mai bine, divorţăm! Neaşteptându-se la o asemenea reacţie, lui, i se face rău; gheara, i se înfige în inimă, cade. A fost momentul chemării salvării. Într-un gest de compasiune, tânăra asistentă, îi mângâie involuntar,mâna. Un val de căldură i se revarsă în corp, ca în momentele de tandreţe, ale soţiei. Surprins, simte cum şocul ameninţării despărţirii, nu-l mai traumatizează; soţia lui, mai există, şi în altă formă, poate la fel de aparte, cum a cunoscut-o, până în momentul rătăcirii. Se linişteşte, şi o pace, necunoscută până atunci, îi învăluie fiinţa, alături de blânda asistentă. Viaţa îi apare într-o lumină nouă. Aşteaptă cu nerăbdare, vizita soţiei, să-i vorbească despre îngerul de asistentă. Dar mai însufleţit, se trezeşte, la gândul revederii matinale a acesteia, să-i surprindă privirea discret cercetătoare, gest pentru el, de o semnificaţie vitală. La vizita intens aşteptată, soţia, apare cu faţa uşor preocupată, fără a prevesti ceva bun. Îi spune, că s-a gândit mult, la viaţa lor minunată, dar nu poate rezista noii pasiuni. Calm, cu gândul la noul său ocrotitor, soţul îi răspunde degajat: bine, dupa externare, discutăm cum procedăm; să ştii că încep să te înţeleg; priveşte chipul minunat al asistentei; m-am îndrăgostit iremediabil de făptura ei, şi chiar dacă revii eu, tot îi voi aparţine. Cu ochii umezi, înţelegându-l, dar şi simţindu-se atât de repede înlocuită, soţia a plecat; şi, pentru prima oară, îmbrăţişarea iubitului, care o aştepta pe holul spitalului, nu i s-a mai părut de nelipsit.(12.02.2010)