duminică, 20 decembrie 2009

Propaganda urii, gestul denaturii

Nici nu s-a încheiat bine campania electorală, cu frenezia ei denaturată de ură a unora, împotriva altora.N-am să înţeleg niciodată, ura; nu că nu mi-ar fi străină; dar am decenţa şi superioritatea, să n-o clamez, până la bestializare. Ba să mă şi laud cu ea. Ideea postului, mi-a fost dată de o asemenea gândire, dacă se poate numi astfel, când cu aceeaşi fervoare, se reiterează trecute, sufleteşti suferinţe, din vremi comuniste. N-am văzut ura transmisă între animale. Cu excepţia momentelor de autoapărare, când este nevoie de ea, ca un factor de mărirea forţei şi rezistenţei în luptă; ca o condiţie deci de supravieţuire. Dar, poate atunci, nici nu poate fi vorba de ură! Şocant pentru mine, este că la idee, cuplează şi femei, care probabil în momente de pioşenie, invocă un smerit “Doamne iartă!”. Este probabil şi cazul unora, care, la rugăciunea de seară, invocă Tatălui ceresc:”…..Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…..” Spre satisfacţia feminismului meu, am constatat şi o altă reacţie a unei Doamne, care a afirmat:"Eu, doar am auzit că au existat. Am avut şi eu una, minoră, dar au fost civilizaţi. Norocul meu a fost că şeful securităţii era tatăl unei prietene."

14 comentarii:

Anonim spunea...

Ce v-a mirat la comentariul meu?Conjunctura favorizanta?Lipsa trairilor revansarde?

melami spunea...

Uite-mă c-am sosit! Singură, aşa cum sunt şi pe blogul meu.
Ura. Clamată sau nu, există. Încerc s-o scot la periferia vieţii mele, dar îi simt prezenţa ca pe o pecingine. Şi atunci încep să râd. De mine în primul rând, ca prim gest de vindecare...

Onu Ionescu spunea...

fredsAnonim,Distinctia lipsei trairilor revansarde!O Rara avis,daca nu un caz atipic, unicat!Pe care ti-l doresti, ca un balsam sufletesc! Multumescpt adresarea la dv. Imi cresteprestigiul sinelui!
Cat priveste conjunctura,este atrasa de nobletea sufletului fiecaruia; toti ne dorim prezenta si durata frumosului.Ori, a fi lipsit de ura, poate fi mai frumos?

Onu Ionescu spunea...

Melami,
Bine-ai venit!Ma bucur, sa fii de acord cu mine.Interesanta filozofia pecinginei.Reusesti?Si eu am o tara, in genulurii; mi-o inabusi, dar ma roade intern; dac-o eliberez,casunez pe altii; situatiile nu-mi convin, dar ma zbat, pana la nefiinta!Poate in invizibil, reusesc!

Anonim spunea...

Ridendo castigat mores.
Ştiau ei anticii ce ziceau!
Sigur că da, o poţi ţine în tine, ca să nu-i deranjezi pe alţii din somnul lor. Sau o poţi exhiba, ca să fie şi ei nefericiţi ca tine.
Eu optez pentru calea de mijloc. Nu o pot ignora, dar nici nu vreau s-o amplific, aşa că încerc să o minimalizez tratând-o oarecum în glumă.

Onu Ionescu spunea...

@silavaracald,
Apropo, de Ridendo dicere verum am observat la tine un umor delicat, care parca mangaie alinator.Am vrut sa-ti spun de aseara, dar era prea tarziu.Apreciezi, mangaierile tandre, care nu stiu cum, sunt apanajul inefabil doar al unor distinse ale sortii?Atat de firesti, incat, daca le vorbesti,ori nu te cred, ori te considera ciudat!Apropo, de postul tau, despre portar; stii ca ai scormonit putin, in ceea ce ar trebui ssa aiba fiecare din noi?Delicatetea constatarii si concluziei, m-a convis de filozofia catrenului dedicat tie, si pe care am inteles ca ti l-ai copiat in carnetel(alta dovada a prospetimii sufletului acelui avatar, care se ingradeste de avertizmentul:"atentie..., mata blanda!"Cu bine, si astept clipa revenirii tale.Apropo de Dinu Sararu, care spune :sa nu ratam clipa!Iti imaginezi ce pierdere ar fi pt mine?

Anonim spunea...

Da, scormonesc câte puţin, doar atât cât să nu doară. La ce bun să ne rănim unii pe alţii?!
Am simţit la tine oarece preocupări... să le spunem filozofico-orientale, în postările mai vechi, la sebra. De fapt, mai mult universal-valabile pe tot globul, dar asiaticii au avut mai multă tihnă să gândească asupra lor...
Mă înşel oare?

Onu Ionescu spunea...

melami,
Oare cuvantul bucurie poate exprima bucuria?Satisfactia, de a-ti fi fost inteleasa starea , necesitatea de fond?Ceeace realizezi, tu, prin acest com, ca traire, se apropie de neintelegerea cautarilor mele, sa-i zic sufletul, ca expresie a esentei viului, ca sansa de a reusi modificarea comportamentului ilogic/neintelept, al acestuia/omului.Vorbesc, desigur, pro domo, fiind primul interesat, in clarificarea problemei/autodisciplina, autoeducatie/ nontembelism!In povestirile mele,invoc deseori ca lait motiv, visul.AZi noapte, chiar am avut unul, care spre ziua , s-a transformat intr-o viziune personala, asupra a ceea ce as vrea sa realizez. ; chiar prin blog. Despre, mai tarziu, sau poate scriu un post, cu substanta visului.Sper sa nu deduci, din cele expuse, ca ti-as putea fi pacient; dupa deductiile mele pripite!Multumesc,pt apropierea intelegerii! Fara a te agasa, te mai astept!

Onu Ionescu spunea...

Anonim,

N-ai mai dat nici un semn de viata, si, parca mi-e dor!

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=NwMBe6-A6dM&feature=player_embedded

silavaracald spunea...

Nicidecum! Visele sunt supapele de decompresie ale minţii şi rezolvarea, de multe ori, a dilemelor noastre. "Spune-mi ce visezi, ca să-ţi spun cine eşti" ar fi mai adevărat decât originalul...
Aştept postarea ta... onirică! :)

Onu Ionescu spunea...

slvc,
Mi-am transpus "visul", pe hartie/monitor,gratie vizitei tale,care,delicat, m-a atentionat asupra bunei cuviinte implicite.Si-ti raman desigur, indatorat.Incerc o scurta explicitare:Politica, nu fac;dar, asa cum un medic, are obligatia morala sa ajute orice pacient;o perceptie similara, incerc eu, fata de semenii nostri, intr-o forma relativ carteziana; dela individ, catre multime,vizand generalizarea particularului, la nivel de cutuma.Desigur, totul extrapolat la nivel mentalitar, national.Ar fi de bun augur, presupun, ca umorul cronofag, de pe bloguri, sa devina un dialog interactiv,pragmatic, intre virtualiiIMM-isti,privind modalitati de consultanta, in vederea antamarii de preocupari specifice unor populatii evoluate. Nu exclud practicarea umorului, in intentia desavarsirii de sine, socialmente implicat!Daca bat campiile utopiei;, te rog sa nu ma cruti!Este evident, pacientul care nu respecta tratamentul prescris, si ia totul in deradere, are sanse minime de reusita, desi in mod penibil, se incurajeaza la imbecilitate, bravand,jalnic: tot o sa mor odata!

Zam Fir Pop spunea...

Ura înseamnă energie cheltuită, de cele mai multe ori, fără folos. Sunt prea leneş pentru aşa ceva. Mai am prea multe lucruri plăcute de făcut şi nu-mi ajunge energia pentru ele!

Onu Ionescu spunea...

ZFP,
Se vede treaba, ca empatia,pe care poza/avatarul? o degaja, a functiont. Multumesc, pt vizita, si sa fie de bun augur.Si daca viata este energie, nu-i pacat pt acest popor valoros, ca medie ponderata, sa se iroseasca, in nimicuri, fara folos, cum intelept, le-ai numit tu? Este si motivul Visului, daca l-ai citit; sau poate nu suntem pe aceeasi vibratie.Eu, subiectiv, sper o nazuinta corecta.Nu stiu, daca voi mai visa, ori imi voi pune hipotalamusul la treaba, in spiritul Visului, conform Legii Atractiei.Oricum, sper ca vizita ta,sa fie de bun augur, pt nazuinta de candva, a lui George Radulescu Motru, privind personalitatea Natiei , data de vigoarea indivizilor, care-o alcatuiesc!Un An Nou, plin de aceeasi substanta dens romaneasca!