Scrisori pentru Geta(3)

Am mai facut cateva incercari sa-ti scriu dar, n-am reusit sa aranjez pagina si pana la urma, am pierdut scrisul Ieri, am incropit cateva versuri pe care, la fel, le-am pierdut, din necunoasterea manuirii calculatorului.Azi, insa, nu ma las; am sa-ti povestesc ceva nostim- amar; ceva in genul: bine spui, rau gasesti!
S-a intamplat acum doua saptamani; m-am dus cu niste facturi de-ale Vioricai, sa le platesc pt. bloc. Ma opresc la primul ghiseu, si, conform obiceiului meu de aproduce bucurie, oriunde m-as afla, ii spun casierei: chipul dv. este foarte expresiv! Cu un ton linistit si decent. Stiu, mi-ati mai spus-o, mi-a raspuns ea , pe un ton, pe care nu l-am inteles a fi nemultumit sau incantat .Ma aplec nedumerit spre ea, sa pricep situatia; si o aud: nu-si are rostul oasemenea discutie intre client si functionar, declara ea bosumflata, numarand nervoasa banii. Stiindu-ma de buna credinta, ma aplec si-i spun ca am vrut sa-i mai inseninez clipele petrecute in ghiseul respectiv, monoton si trist, asa parandu-mi mie, care veneam de afara, unde era o vreme minunata. Nimic. Mi-a dat chitantele, si a plecat ca din pusca; i-am vazut din fuga, spatele, cu un fund mare si jos, tremurand ca o piftie.Pentru o clipa masculul jignit din mine, s-a intrebat ofensat: oare asa o tremura si in pat? N-ar fi rea bucatica! cu ochii inchisi, n-ar mai conta ca imbratisezi un monstru! Si mi-am, propus sa ma las de politeturi, desi intotdeauna am fost rasplatit cu zambete de recunostinta.Peste o luna, la o alta plata,am dat din nou peste ea. Ca si cand mi-ar fi citit gandurile, m-a privit piezis si ostil. La sfarsit, n-am apucat sa-i mai multumesc. A disparut la fel de intepata, ca si prima data. Iar eu, m-am intrebat daca nu cumva gandurile mele vorbesc.Povestea nu-i frumoasa, dar interesanta prin ostilitatea comunicarii mute. Te sarut.