Madi 2 (continure)

Am ascultat-o fascinat, pe entuziasta Madi(aaaaaaa, Vivaldi) şi mă întreb, dacă muzica, nu este poezie desăvârşită; în care nu au loc disonanţe, cacofonii si alte asprimi ale limbajului.Îmi place, este pt mine, o favoare, cand primesc linkuri muzicale. Postarea concertului de Vivaldi, a fost precedată de exclamaţiile de entuzism, care urmează: E Primăvarăăăăăăăăăăă !!!Iuuuuuhuuuuuu !!! La comentariu,sunt răsplătit, cu aceeaşi exuberanţă:
Onuuu, ascultă acum Zimmeeeeeeer !!!
1. Chiar, E PRIMAVARĂĂĂĂĂ !!! Citesc,uimit, de atâta vitalitate, şi cu emoţia în gât, cât un nod,încerc să-i răspund: Madi, mulţumindu-ţi, te-aş întreba plin de curiozitate, din două motive:liniştea grav-mângâietoare a melodiei, mă trimite cu gândul la prestanţa dealurilor molcome, de pe meleagurile mele dobrogene; apoi, avatarul tău, îmi aminteşte de gânditorul/gânditoarea? de la Hamangia.Esti deci, de pe aceleaşi meleaguri? Şi, stai, că mai am:eşti cumva zodie de aer? Pari a avea constituţia vata dosha! te întreabă un Vărsător veritabil. PS: Pot spune, fără ezitare, că ziua de azi a fost fericită; v-am cunoscut pe Cati şi pe tine. Şi, încă ceva, leagănă-mă te rog, toată noaptea, în armoniile muzicii, care-ţi place ţie! Când vom putea comunica e-mail, îţi voi transmite o poveste de-a mea, despre cum văd eu cerul dobrogean; mai precis, niculiţean! sunt imagini de vis! Cu bine, şi bucuria descoperirii! Onu. Cu aceeaşi promptitudine, si mândrie, îmi răspunde, pe februarie 28, 2010 la 22:31 :Da, Onu … sunt dobrogeancă …
Am copilărit prin lanurile ei de florea soarelui, pe lângă biserici de margine de sat şi peste dealurile unde suflă molcom vântul fierbinte … ah, Dobrogea mea … cât de mult îmi lipseşte …Şi, da … sunt balanţă, semn de aer cum bine spui ….
Acum, ceva … de legănat O melodie, care parcă îmi îngână leagănul copilăriei! Încerc să trec peste impresiile melodiei dăruite de Madi, şi scriu: ce mândru sună: „Da, Onu,…sunt dobrogeancă!” Plin de rezonanţe exotice; de tainele Extremului Orient, de misterele Drumului Mătăsii! N-am să-ţi vorbesc de emoţii; probabil, îşi spune cuvântul aerul meu constituţional! Te-aş mai ruga ceva, după ce am scris comentariul, m-am gândit că poate ai şi blog; şi într-adevăr, am văzut acolo, ceva despre microbi; aşa dar, ai contingenţă cu medicina? este un of al meu, am vrut să devin medic; neuropsihiatru; dar n-a fost să fie! Mersi pentru linkuri; însă tot mai mult, te-am trăit în Vivaldi şi Zimmer. Te-am simţit aproape; intuiţia mea, s-a bucurat de prezenţa ta…, nu ştiu cum s-o numesc. Ce zi superbă azi, mirifică, prin voi două: Cati şi Tine! Realizez efectiv, Carpe diem! Nu mai îndrăznesc, multe lucruri. Marilor bucurii, nu le trebuie prea mult! Îţi doresc, o frumoasă noapte dobrogeană! Onu, dobrogeanu! Sunt răsplătit, pentru vis frumos, cu melodia: Dobrogea-The Land between Water and Sun, şi „urarea de noapte cu Pace!” Este deja început de 1 martie,2010,ora00:43. Noapte bună, Madi! ( va urma)


.
2.

Madi

Iubită dobrogeană, floare
De-ai şti, ce mult visam
A noastră reaflare !
Intuiţia, mi-a purtat paşii, În oraşul de cuvinte, al Catiei Lupaşcu. Nu bănuiam ce potenţial de poveste, mă va întâmpina, între rândurile acestei făpturi, cu chip de zână, parcă de text vedic. Aici, am întâlnit-o pe Madi. Bărbia cuprinsă în potir de palme, părul negru, cuminte, sub boneţica albă, de doctoriţă-îngeriţă,expresia meditativă parcă, la ale vieţii rosturi, atrag delicat, şi irezistibil, atenţia. Nu cred să fiu înlănţuit de al iubirii farmec; simt însă, privindu-i făptura delicată, discret marcată de blânde gânduri, sublimul ingenuu, feminin. Închipuirea mea, o localizează în O mie şi una de nopţi. Însă nu doar înfăţişarea,marchează, într-un fel de neuitat, prezenţa acestei fapturi, ceva, mult mai specific feminin, o scoate într-o evidenţă, parcă de neuitat, în atenţia sufletului: exuberanţa ei muzicală, vivacitatea muzicii pe care o preferă, îndeamnă la meditaţie asupra frumosului care ne înconjoară: rima poetică şi armonia muzicală. S-a petrecut astfel: de Mărţişor, fetele îşi împart, spre audiere, melodii, pe gustul lor. Şi tocmai astfel de gusturi, reliefează structura lor de sensibilitate, bogăţia de emotivitate, situaţii, în măsură să înnobileze momentele vecinătăţii lor. Cu această ocazie, am avut bucuria ascultării concertului Anotimpurile de Vivaldi. Emotia traita, mi-a inspirat comentariul(sper să mă ajute să-l obţin, Cati Lupaşcu, Primarul Oraşului de cuvinte)